Ziua în care am încetat să mă grăbesc!

Trăim vremurile în care lumea din jur se mișcă într-un ritm alert, acest fapt nu înseamnă că și eu trebuie să fac la fel. Va veni o zi cand îți vei da seama că timpul ți-e pe sfârșite… Atunci te vei uita înapoi și îți vei sprijini obrajii în palme, vei privi lung către nicăieri și te vei întreba retoric: „Unde și când s-a dus…?” În jur îți va fi gol nimeni nu este acolo lângă tine, în  suflet la fel, căci toți cei dragi sunt plecați demult de acolo; ,,Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea ,daca si-ar pierde sufletul? Sau ,ce ar da un om in schimb pt sufletul sau? – Matei 16:26″ 

Îți vei aminti vag cum fericirea te-a însoțit până la un moment dat, dar tu nu ai avut vreme pentru ea… sau cum ai fost așteptat de către oamenii care te iubeau, dar nu ți-ai făcut timp să ajungi la ei și tot ce ai făcut a fost să le vorbești urât, să-i desconsideri. Toate au trecut pe lângă tine, toate au zburat, toate s-au dus. Ziua în care vei realiza că ți-au rămas atât de multe nefăcute, va fi extrem de dureroasă… dar tardivă.

Umple-ți acum cât încă poți sufletul și timpul cu oamenii care abia așteaptă să și-l petreacă pe al lor cu tine. Astfel, într-o zi, îți vei da seama că timpul tău s-a sfârșit în van.

… nu voi spune: Nu avem timp pentru asta!”. Pentru că, în esență, aceasta înseamnă : „Noi nu avem timp de a trăi”.

Să te oprești și să te bucuri de plăcerile simple ale vieții de zi cu zi – aceasta înseamnă să trăiești cu adevărat.

Shares
Share This

Distribuie!

Distribuie postarea pentru prietenii tăi!